Copacel deranjat

Pe drum de la gradinita, pentru ca era soare, ne-am oprit sa ne uitam la un excavator care scotea pamant in cautarea unei tevi. Era langa un copacel si ii atingea destul de tare o creanga cand ridica mai sus cuva cu pamant.

Rares a observat si a comentat: Ar trebui sa-l lase in pace pe copacel ca il cam deranjeaza, nu crezi?

Ba, da, si eu ma gandisem ca sper sa nu il rupa si ca soferul probabil n-avea nici o treaba cu copacul si nici vreo intentie sa-l menajeze, numai ca nu ma exprimasem.

Branza cu scartz

- Mami, mai vreau branza cu smantana cu scartz.
- Ce scartz? Cum adica?
- Adica cu ceapa, ma, mami!

Ce mult seamana

La un an Rares avea 78 cm si 10,5 kg. Nu stiu cum se face ca pe agenda lui nu am scris asta, dar pe totsites da. Oriana are acum, la 11 luni fara 4 zile, 77 cm si 10,1 kg. Foarte apropiata dezvoltarea lor pe parcursul primului an. Desi nu ar trebui sa fac comparatii intre copii, in special intre copiii mei, mi-e greu sa ma abtin uneori.
Azi ma minunam de cat e de frumoasa Oriana in timp ce Rares era la "Cartea junglei" si imi aminteam ca mi se parea la fel si acum 2-3 ani cand ma uitam la Rares. Nu-mi venea sa cred ce copil frumos am.
Intr-o poza recenta, seamana atat de mult profilele lor, incat imi dau seama ca greutatea unor anumiti bunici pe care ii stim de a-si identifica nepotii din fotografiile de cand erau mici nu e chiar de condamnat. La momentul in care am vazut ca nu stiau care nepot e in care poza mi s-a parut inacceptabil. Mai ales ca erau fata si baiat nepotii. Si totusi...as putea usor pacali pe oricine inversand pozele copiilor mei.

Eu nu sunt mancabil

Mami: La masaaa! Hai sa mancam!
Rares: Eu nu sunt mancabil.

De aici apare nevoia de a scrie ce mai facem noi zi de zi. Sa speram ca reusim ca sa avem ce citi peste ani despre ce faceam noi cand eram tineri / mici.